Cetatea Hotin - file de istorie

Cetatea Hotinului (rom. Cetatea Hotinului) este o cetate datând din sec. XIII-XVIII din oraşul Hotin, Ucraina. Astăzi pe teritoriul cetăţii se află Rezervaţia istorico-arhitectonică de stat „Cetatea Hotinului”. Este una din cele şapte minuni ale Ucrainei.

Istoria Cetăţii Hotinului începe cu Fortul Hotin, construit în sec. al IX-lea de cneazul Vladimir Sveatoslavovici ca una din fortificaţiile de frontieră din sud-vestul Rusiei, în legătură cu anexarea teritoriilor bucovinene. Fortul, care ulterior a fost transformat în cetate, se afla la intersecţia unor importante căi de comunicaţii care legau Kievul de zona de sud, de Podolia de mai târziu şi de zona Dunării.

Fortificaţia a fost construită pe un cap stâncos, format de malul drept înalt a Nistrului şi valea unui afluent mic. La început aceasta reprezenta un val de pământ închis cu palisade de lemn şi construcţii de apărare. Obiectivul fortului era apărarea aşezării Hotin şi a trecerii peste râu.

La sfârşitul sec. al XI-lea Hotinul aparţinea cnezatului Terebovlia. În anii1140 el a trecut la cnezatul de Halici, iar din anul 1199 — la cnezatele de Halici şi Volânia.

Între anii 1250—1264 cneazul Daniil Galiţki şi fiul său Lev au reconstruit cetatea. În jurul ei s-a construit un zid de piatră de şapte metri şi cu şanţuri de până la 6 metri. În partea de nord a fortăreţei s-au edificat noi fortificaţii nu prea mari. În a doua jumătate a sec. al XIII-lea a fost refăcută de genovezi.

În anii 1340 Hotinul a intrat în componenţa Regatului Ungar. Iar din 1374 se afla în componenţa voievodatului Moldovei. Domnitorul Moldovei, voievodul Ştefan cel Mare, a extins considerabil limitele cetăţii. El a condus personal reconstrucţia acesteia. S-a ridicat un zid împodobit cu ornamente geometrice cu lăţimea de 5-6 metri înălţime şi cu înălţimea de 40 de metri, trei turnuri, nivelul curţii cetăţii a fost ridicat cu 10 metri şi s-a despărţit Curtea domnească de curte ostaşilor. S-au săpat beciuri care serveau ca încăperi pentru ostaşi. Tocmai după această reconstrucţie cetatea Hotinului a căpătat practic în totalitate aspectul actual. Pe parcursul secolelor XIV – XVI ea a fost reşedinţa stăpânitorilor moldoveni.

În anul 1538 sub conducerea lui Jan Tarnovski oraşul Hotin a fost cucerit de armatele poloneze. Acestea au săpat sub cetate, au distrus trei turnuri şi o parte a zidului vestic. După cucerirea acesteia, polonezii au refăcut citadela Hotinului între anii 1540 – 1544, dar ulterior au pierdut-o.
În anul 1563 Dmitri Vişneveţki cu cinci sute de cazaci zaporojeni au cucerit din nou cetatea şi au stăpânit-o timp îndelungat.

În anul 1615 armata poloneză au ajuns din nou în la Hotin, dar deja în anul 1620 armata turcă cucereşte oraşul.

În luna octombrie 1621, armatele ucraineano-poloneze sub conducerea lui Piotr Sagaidacinîi şi Iakob Borodavka (40 mii) şi Jan Carol Hodkevici (35 mii) câştigă bătălia de cinci zile cu armata turcă a Porţii (300 mii.). La 8 octombrie 1621 sultanul Suleiman al II-lea semnează tratatul de pace de la Hotin, foarte dezavantajos pentru Turcia. Conform tratatului frontiera turco-polonă trecea pe Nistru. Polonia predă Hotinul turcilor.

Bogdan Hmelniţki în primăvara anului 1650 eliberează pentru o anumită vreme eliberează Hotinul. În anul 1635 pe malul stâng al Nistrului la bătălia de la Jvaneţ a luat parte garnizoana din Hotin a turcilor. În luna noiembrie a anului 1673 Cetatea Hotinului din nou încetează să fie turcească, Ian Sobieski cu armata polono-ucraineană-moldovenească a cucerit Hotinul.

În anul 1699 cetatea Hotinului trece de la Polonia la Voievodatul Moldovei conform tratatului de pace de la Karlowitz. În anul 1711 la Hotin ajung din nou turcii.











© CERC - Filiala Suceava
aprilie 2009
Acest site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene. Răspunderea privind corectitudinea şi coerenţa informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web. Pentru informaţii despre celelalte programe finanţate de Uniunea Europeană în România, ca şi pentru informaţii detaliate privind statutul de membru al României la Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi adresa web a Centrului de Informare al Reprezentanţei Comisiei Europene în România.