Obiceiuri şi tradiţii

Tradiţie comună în regiunea Suceava - Hotin: încondeierea ouălor.

Ouăle încodeiate în Ucraina seamănă foarte mult cu cele din Romania. Se pare ca tradiţia a mers de la noi la ei datorită faptului că obiceiul încondeierii ouălor a venit o dată cu creştinismul adicã din sudul Europei spre nord. Masa de Paşti se înfrumuseţează cu ouă. În unele părţi ale Ucrainei ouăle se duceau la sfinţire curăţate de coajă, ca nu cumva coaja sfintiţă să cadă sub picioare.

Rudelor li se trimit ouă ca felicitare de Paşti. Primul ou de felicitare se păstrează un an intreg. Fetele daruiesc câte două ouă încondeiate logodnicilor.

Cele mai cunoscute si totodată utilizate motive în încondeierea ouălor sunt albina, mielul, şarpele, garoafa, spicul grâului, grebla, lopata, ornamente industriale şi motive luate din industria casnică..
Se începe cu golirea oului care mai apoi se spăla bine şi degresează. Se lasă la uscat pregătindu-se suprafaţa. Din tradiţie se ştie ca ouăle de Pasti în general sunt colorate în patru nuanţe: roşu, albastru, galben şi verde. Roşul simbolizează focul, care este purificator sau sângele care înseamnă viaţa. Albastrul cerul, infinitul şi implicit divinitatea. Verdele semnifică viaţa, creşterea şi renaşșterea, fiind culoarea vegetaţiei ce odată cu primăvara revine la viaţa. Soarele şi bogăţia sunt reprezentate de culoare galbenă.
Încondeiatul cu pensula presupune aplicarea culorii direct pe suprafaţa oului, iar pentru a delimita nuanţele în diferite registre, se desena cu tuşă groasă, folosindu-se doar trei-patru culori de bază, la care se asociau motive florale, desprinse de pe cămăşile, bundiţele şi cojoacele straielor naţionale, dar şi de pe modelele şi motivele arhitecturale ale caselor, ale icoanelor ortodoxe.
La încondeiatul cu peniţa se foloseşte scriitura cu tuş negru, cu desene ferme, umplute ulterior cu culoare. Piesele rezultate sunt copii ale ouălor realizate în tehnica împistririi.
Tehnica împistririi, la care scriitura se face cu ceară, este mai complexa, cu reale valenţe artistice şi totodată cea mai veche tehnică de ornamentare. Este foarte greu de realizat, întrucât foloseşte baia integrală de culoare şi cruşarea succesivă a fondului. Unealta de bază este chisita, cu care se aplica ceara. Se utilizează chisita cu fir de păr, cât şi cea din tablă de alama foarte fină.
Exista doua tehnici de împistrire: tehnica veche, arhaică, şi cea actuală. Motivele ornamentale sunt orientate în funcţie de axul polar al ovoidului. Împărţirea în registre se realizează urmărind perpendicularitatea, fapt observat la toţi creatorii. Vârful şi baza oului constituie doua zone care, în cazul împistririi, comporta o serie de elemente specifice.
Toată scriitura se bazează pe linia curbă, fapt care duce la interpretarea cromaticii ca fiind neegală în cadrul aceluiaşi ton, datorită schimbării perpetue a unghiului de reflexie a luminii. De aceea, fiecare produs finit reprezintă un unicat.









© CERC - Filiala Suceava
aprilie 2009
Acest site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene. Răspunderea privind corectitudinea şi coerenţa informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web. Pentru informaţii despre celelalte programe finanţate de Uniunea Europeană în România, ca şi pentru informaţii detaliate privind statutul de membru al României la Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi adresa web a Centrului de Informare al Reprezentanţei Comisiei Europene în România.